Part III

-Diana!
-Da ,mama!
-Haide,azi mergem acasa!
-Mmm... incepusem sa ma obisnuiesc.
-Cum asa? Nu te bucuri?!intreba tatal ei,bucuros ca Diana se simte mai bine.
-Nu e asta,sigur ca ma bucur! Doar ca.. ma tem pentru viata mea ... m-am temut mereu,de cand ma stiu,chiar.Oare voi avea o zi in care sa fiu pe deplin fericita si lipsita de griji?
Vorbele fetei lasa un gust amar in sufletul tatalui si asa indurerat de tragica soarta a unicei lui fiice.


Diana a vut o zi buna.Acasa o astepta Rarws... avea un trandafir alb si un zambet cald... acelasi cu care a cucerit-o intr-o zi de inceput de iarna cu doi ani in urma.
-Bine ai venit,iubita mea!
-Bine te-am gasit,dragul meU!
-Ei,cum iti este?
-Acum ca te-am gasit aici,mult mai bine.Sincer,eram un pic suparata ca nu ai venit si tu sa ma iei .Credeam ca ai uitat...
-Pentru nimic in lume...Stiam ca si tai vor fi acolo si m-am gandit sa te surprind,asteptandu-te aici.
-Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc?
-Nu e nevoie!Privirea ta... te tradeaza!Marturiseste sentimente pe care nu credeam sa le citesc vreodata in ochi cuiva...
-Si imi sunt impartasite?
-Intrutotul.Stii bine ca mi-as da viata pentru tine
-Rares... daca vreodata....vei dori sa mergi pe alt drum... te rog s-o faci!
-Ssss.... cum poti spune asta?
-Te rog!vreau sa-mi promiti ceva...
-Nu! Iti promit doar ca voi fi mereuaici langa tine,orice ar fi,orice s-ar intampla....
-Te iubesc
-Si eu...

Se iubeau foarte mult.Erau de aceeasi varsta si priveau viata prin aceeasi ochi.Rares era totul pentru ea;ii dadea putere,vointa de a lupta,motive in plus sa traiasca.



-Diana,hai la masa!Rares!Hai!
Azi sarbatorim,spuse Tina scotand din cuptor o tva plina cu fursecurile ppreferate ale Dianei.
Inainte sa ajunga la masa,Rareas vroia sa o intrebe ceva pe Diana... dar nu stia cum sa spuna...
-Deedee.... iti propun ceva... sa nu intelegi gresit!
-Spune-mi!
-Vreau sa stau cu tine,acum!
-Dar... esti cu mine!
-Nu! In noaptea asta,zic!
-Adica vrei sa ma duc sa-i cer tatei permisiunea de a te culca cu fata lui?Zise Diana,pufnind in ras,nestiind cat l-a ranit prin "gluma" ei
-Nu Deedee,lasa...Stiam ca nu o sa vrei!Imi doream doar sa stau cu tine,sa adormi in bratele mele...
-Am glumit! Imi pare rau daca te-am suparat...Vei ramane aici;am sa vorbesc eu cu ai mei!


Razele soarelui de dimineata isi facea loc prin tesatura densa a draperiilor .Tina si Andrei doar ce au plecat ,lasand-o pe Diana cu Rares acasa.
-Buna dimineata,iubito!
-`Neata,printul meu!
Atat au vorbit vreme de doua ore... au stat acolo,imbratisati... era minunat!
-Hai,leneso!ti-e foame?
-Parca,parca...
Au mancat si au horatat sa mearga la Rares pentru ca ai lui nu stiau nimic de el.

-Tudor,te rog sa termini!M-am saturat de crizele tale! Esti nebun!Cum iti poti imagina asta?
-Daria... eu m-am saturat!Nu mai suport!Cat crezi ca-m sa mai tac?Esti o mare nesimtita!
-Dar ma rog, ce-am facut?
-Aaaaa.. ce-ai facut?? Ti-se pare putin sa vii la 4 dimineata acasa?Toata saptamana?Chiar nu ai limita?Cum ai putut?
-Cum am putut?... Macar eu mai "pot".
-Tampityo! Tine minte bine ce-am sa-ti spun acum!Rares a fost singurul motiv pentru care am acceptat sa te iau de nevasta... Nici nu stiu daca este al meu!Esti o mare curva!
-Tu! Tu esti de vina!Tu m-ai dus pe drumul asta!N-ai stiut niciodata sa fii un sot sau tata bun!
-Trafa!Ai stiut tu sa fii curva altora!Hai sictir!
-Du-te dracului!

Tatal lui Rares,Tudor iesi grabit si foarte nervos pe usa sufrageriei ca aproape nici nu-i observa pe cei doi stand pe hol.Au intrat si-au gasit-o pe Daria,mama lui Rares,jos pe pardoseala rapusa de remuscari,lacrimi si ropotul de palme... palmele sortii;Tudor nu ar putea omori nici macar o musca.
Rares stia ca acasa lucrurile nu mergeau bine .Tudor era mai mult absent,iar Daria... primea multe telefoane,vizite ciudate,fel de fel de pachete...pleca la magazinul din colt urmand sa revina dupa 2 ore.Era cel putin ciudat!
Aveau probleme datorita infidelitatii Dariei si lipsei de interes a lui Tudor.Rares a crescut aproape singur,fara afectiunea unei mame sau siguranta prezentei unui tata

Nici nu a putut vorbi cu mama lui.Era asa scarbit incat cu greu o putea privii.Stia ca ceva se intampla,banuia... dar acum era sigur si nu mai vroia sa stie nimic de ea... niciodata!
Ii venea sa plangadar nu mai avea lacrimi... tot ce mai putea face era sa-si stranga pumnii de furie si sa-si scrasneasca dintii de amar.

-Stiu un loc unde am putea merge acum!
-Te rog,Diana,ia-ma de aici inainte sa-mi pierd cumpatul!


Va urma.